Thalassa (satelit)

Thalassa

Thalassa (1989 N5) văzută de Voyager 2 pe 23 august 1989
Descoperire
Descoperit deRichard J. Terrile[1] și Voyager Imaging Team
Dată descoperireseptembrie 1989
Denumiri
Denumire MPCNeptun IV
Pronunție/ta'la.sa/
Denumit după
Θάλασσα Thalassa
AtributeThalassian /ta.la.si'an/
Caracteristicile orbitei[2][3]
Epocă 18 august 1989
Axa semi-majoră
50 074,44 km
Excentricitate0,00176 ± 0,00054
Perioadă orbitală
0.31148444 ± 0.00000006  z
Înclinație0,21 ± 0,02° (față de ecuatorul lui Neptun)
0,21° (față de planul Laplace local)
SatelițiNeptun
Caracteristici fizice
Dimensiuni7002108000000000000♠108 × 100 × 52 km[4][5]
Raza medie
40,7 ± 2,8 km [6]
Densitate medie
1,23 ± 0,43 g/cm 3 [7]
sincronă
zero
Albedo0,091[4][6]
Temperatură~51 K medie (estimare)
Magnitudinea aparentă
23,32[6]

Thalassa /ta'la.sa/, cunoscut și sub numele de Neptun IV, este al doilea cel mai interior satelit al lui Neptun. Thalassa a fost numită după zeița mării Thalassa, o fiică a lui Aether și Hemera din mitologia greacă. „Thalassa” este și cuvântul grecesc pentru „mare”.

Descoperire

Thalassa a fost descoperită cu ceva timp înainte de mijlocul lunii septembrie 1989 din imaginile realizate de sonda Voyager 2. A primit denumirea temporară S/1989 N 5. Descoperirea a fost anunțată (IAUC 4867) pe 29 septembrie 1989 și menționează „25 de cadre făcute în 11 zile”, implicând o dată de descoperire cu ceva înainte de 18 septembrie. Numele a fost dat pe 16 septembrie 1991.

Proprietăți fizice

Thalassa are o formă neregulată. Este probabil să fie o grămadă de moloz reacretată din fragmente din sateliții originali ai lui Neptun, care au fost distruși de perturbațiile de la Triton la scurt timp după capturarea acelui satelit pe o orbită inițială foarte excentrică. În mod neobișnuit pentru corpurile neregulate, pare a fi aproximativ în formă de disc.

Orbită

Reprezentare a mișcării orbitale a lui Naiad (roșu) într-o vedere care se rotește împreună cu Thalassa (punct galben central)

Deoarece orbita Thalassiană este sub raza orbitei sincrone a lui Neptun, ea se îndreaptă încet spre interior din cauza decelerației mareice și se poate ciocni cu atmosfera lui Neptun sau se poate destrăma într-un inel planetar la depășirea limitei sale Roche din cauza întinderii mareice. La scurt timp după aceea, resturile care se răspândesc pot afecta orbita lui Despina.

Thalassa se află în prezent într-o rezonanță orbitală de 69:73 cu cel mai interior satelit, Naiad, într-un „dans al evitării”. Pe măsură ce orbitează în jurul lui Neptun, Naiad care este mai înclinat trece succesiv de Thalassa de două ori peste și apoi de două ori dedesubt, într-un ciclu care se repetă la fiecare ~21,5 zile pământești. Cei doi sateliți se află la aproximativ 3540 km unul de celălalt când trec unul pe lângă altul. Deși razele lor orbitale diferă cu doar 1850 km, Naiad se balansează cu aproximativ 2800 km deasupra sau dedesubt planul orbital al lui Thalassa la cea mai mare apropiere. Astfel, această rezonanță, ca multe astfel de corelații orbitale, stabilizează orbitele prin maximizarea separării la conjuncție. Cu toate acestea, rolul înclinației orbitale de aproape 5° a lui Naiad în această evitare într-o situație în care excentricitățile sunt minime este neobișnuit.

Referințe

  1. ^ Planet Neptune Data http://www.princeton.edu/~willman/planetary_systems/Sol/Neptune/
  2. ^ Jacobson, R. A.; Owen, W. M., Jr. (). „The orbits of the inner Neptunian satellites from Voyager, Earthbased, and Hubble Space Telescope observations”. Astronomical Journal. 128 (3): 1412–1417. Bibcode:2004AJ....128.1412J. doi:10.1086/423037 Accesibil gratuit. 
  3. ^ Showalter, M. R.; de Pater, I.; Lissauer, J. J.; French, R. S. (). „The seventh inner moon of Neptune” (PDF). Nature. 566 (7744): 350–353. Bibcode:2019Natur.566..350S. doi:10.1038/s41586-019-0909-9. PMC 6424524 Accesibil gratuit. PMID 30787452. 
  4. ^ a b Karkoschka, E. (). „Sizes, shapes, and albedos of the inner satellites of Neptune”. Icarus. 162 (2): 400–407. Bibcode:2003Icar..162..400K. doi:10.1016/S0019-1035(03)00002-2. 
  5. ^ Williams, D. R. (). „Neptunian Satellite Fact Sheet”. NASA (National Space Science Data Center). Accesat în . 
  6. ^ a b c „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în . 
  7. ^ Brozović, M.; Showalter, M. R.; Jacobson, R. A.; French, R. S.; Lissauer, J. J.; de Pater, I. (). „Orbits and resonances of the regular moons of Neptune”. Icarus. 338 (2): 113462. arXiv:1910.13612 Accesibil gratuit. doi:10.1016/j.icarus.2019.113462. 

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Thalassa
  • Profilul lui Thalassa de către NASA’s Solar System Exploration
  • Sateliții cunoscuți ai lui Neptun (de Scott S. Sheppard)
  • Neptune Moon Dance (animation) pe YouTube de la NASA Jet Propulsion Laboratory
v  d  m
Sateliții lui Neptun
Regulați (interiori)
Naiad • Thalassa • Despina • Galatea • Larissa • Hippocamp • Proteus
Vedere ipotetică a planetei Neptun pe cerul satelitului Triton
Triton
Triton (atmosferă • forme de relief)
Neregulați
Nereid • Halimede • Sao • Laomedeia • Psamathe • Neso
Vezi și
WikiProjectProiect · PortalPortal
v  d  m
Sateliții naturali din Sistemul solar
Sateliți planetari Rhea
Alte sisteme de sateliți
Plutonieni • Eridieni
Cei mai mari sateliți
Ganymede • Titan • Callisto • Io • Luna • Europa • Triton
Titania • Rhea • Oberon • Iapetus • Charon • Umbriel • Ariel • Dione • Tethys
WikiProjectProiect · PortalPortal
v  d  m
Neptun
Descoperire
Neptun
Neptun
Caracteristici
Sateliți
Despina · Galatea · Halimede · Laomedeia · Larissa · Naiad · Nereid · Neso · Proteus · Psamathe · Sao · Thalassa · Triton · S/2004 N 1
Explorare
Voyager 2 · Mariner Mark II · Neptune Orbiter
Troiani
2001 QR322 · 2004 KV18 · 2004 UP10 · 2005 TN53 · 2005 TO74 · 2006 RJ103 · 2007 VL305 · 2008 LC18
Diverse
Planetele minore care intersectează orbita lui Neptun · Neptun (zeu) · Neptun în ficțiune
Categorie:Neptun · Portal Portal:Neptun · Portal Portal:Sistemul solar · Portal Portal:Astronomie · Commons:Neptune