Viforul este o piesă de teatru din 1910; o dramă în patru acte scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Este a doua parte a Trilogiei Moldovei, care mai conține piesele de teatru Apus de soare (1909) și Luceafărul (1910).
În Viforul, sensul și funcția istorică a personajelor sunt răsturnate; Ștefăniță, domn autoritar, a înfruntat complotul lui Luca Arbore. Spre deosebire de textul piesei, Luca Arbore a avut doi fii (și nu trei), Nichita și Toader - executați după decapitarea tatălui lor. Pârjolirea Țării Românești a avut loc după căsătoria cu doamna Toma iar otrăvirea lui Ștefăniță (dar și rolul doamnei în acest episod) a fost doar prezumată în cronici. Potrivit Emiliei Milicescu, răstălmăcirea adevărului istoric ar constitui și „o posibilă denunțare a cârdășiei politicianiste din jurul lui Carol I”.[1]
Viforul prezintă trei ani (1524 - 1527) din istoria Moldovei.
Prezentare
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
^Emilia Șt. Milicescu, Studiu introductiv la Delavrancea, Opere, I, E.P.L., București 1965, pag. CIV
^Spătar - Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei. (sursa: DEX '98)
^Biv-vel (sau bivel) - înaintea unui titlu de dregător (ex. logofăt), înseamnă fost mare dregător de acel tip: biv = fost iar vel = mare în slavonă cf. DEX '98.
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
